După ce a fost lăsat aproape mort de ortaci în Piața Universității, a luat o decizie radicală: Dragoș Pâslaru, între scenă și călugărie

Fostul actor român, Dragoș Pâslaru, a luat o decizie radicală, la un moment dat, după cum îți vom povesti în cele ce urmează.

Cu toate că avea toată viața înainte, a ales brusc un alt drum, total diferit de ceea ce făcuse până în acel moment.

Cariera de film și teatru a lui Dragoș Pâslaru

Ajuns la vârsta de 71 de ani, fostul actor Dragoș Pâslaru ar fi putut să exceleze atât pe teatru, cât și în cinematografie. Acest drum nu a mai fost parcurs, întrucât artistul a simțit chemarea divină, cea care era mai puternică decât dragostea sa pentru film și teatru.

S-a născut în data de 1 iulie 1951, la Craiova, și avea să devină unul dintre cei mai carismatici actori români, fiind apreciat, în mod deosebit, pentru dedicarea de care dădea dovadă pe scenă, însă și pentru aspectul său fizic.

De-a lungul carierei sale pe scenele de teatru, Dragoș Pâslaru a jucat în Trăsura la Scară, Ultimul Bal, O Noapte Furtunoasă, Taifun, Al Patrulea Anotimp, Burghezul Gentilom, Ospățul lui Balthazar, Teatru Seminar. Bios și Eros, Poveste de Iarnă și Melissa.

În ceea ce privește cariera cinematografică, enumerăm următoarele filme în care îl poți vedea pe Dragoș Pâslaru: O Lacrimă de Fată (1980), Pruncul, Petrolul și Ardelenii (1981), Angela Merge mai Departe (1982), Concurs (1982), Secvanțe… (1982), Singur de Cart (1983), Ochi de Urs (1983), Întoarcea din Iad (1983), Să Mori Rănit din Dragoste de Viață (1984), Punct… și de la Capăt (1987), Umbrele Soarelui (1988), Drumeț în Calea Lupilor (1990), Vinovatul (1991), Șobolanii Roșii (1991), A Unsprezecea Poruncă (1991), Trandafirul și Coroana (teatru tv – 1991), Balanța (1992), Domnișoara Christina (1992), O Vară de Neuitat (1994), Capul de Zimbru (film tv – 1996), Femeia în Roșu (1997) și Fii cu Ochii pe Fericire (1999).

Actorul care n-a mai putut sta departe de biserică și cele sfinte

Cu toate că părea să aibă toată lumea la picioare, Dragoș Pâslaru a ales calea bisericii.

El a protestat în 13-15 iunie 1990 în Piața Universității împotriva regimului instalat după înlăturarea regimului comunist, prilej cu care a fost bătut crunt de mineri, fiind lăsat aproape mort.

În același an, a părăsit lumea teatrului, jucând încă în câteva filme de televiziune, însă s-a călugărit, în anul 1999, la Mănăstirea Frăsinei, din județul Vâlcea, devenind, într-o primă instanță, fratele Vasile.

Ulterior, a devenit ieromonah și a preluat numele bisericesc de părintele Valerian. În prezent el își duce zilele la mănăstirea Pătrunsa, din județul Vâlcea.

Fiind luat la întrebări de anchetatorii care doreau să obțină de la el declarații care să ducă la arestarea celor vinovați de ceea ce îi făcuseră, Dragoș Pâslaru a spus doar atât „Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc și sufletul meu a iertat tot”. Totuși, trauma nu l-a lăsat să-și continue viața așa cum o făcuse până atunci, împingându-l mai aproape de Dumnezeu.

În cadrul mănăstirii, fratele Valerian a lucrat la sectorul zootehnic, apoi a fost bucătar, iar în ultima perioadă a devenit șeful cancelariei Mănăstirii Frăsinei.

De altfel, cazul lui Dragoș Pâslaru nu este unic în țara noastră, alți actori alegând, de-a lungul timpului, să-și dedice viața religiei.

Monica Fermo este doar unul dintre aceste exemple. „Primii mei paşi în viaţă au fost în monstruozitatea patimilor. La 15 ani m-am apucat de fumat, la 17 ani am avut primul amor spiritual şi fizic şi, de acolo, totul s-a derulat cu o viteză extraordinară către hăul de nepătruns cu mintea. Ascultam muzică rock, iar pentru o tânără de 17-20 de ani, cum eram atunci, care mergea în discoteci şi se dezlănţuia în muzică, primea în mod subconştient toată informaţia satanică a acelei muzici. Şi urmau celelalte: sărutări, desfrânări, avorturi, fumat, beţii, petreceri…”, declara aceasta.

Lista poate fi completată adăugându-i pe chitaristul Dan Bădulescu care, de-a lungul vieții sale, a cântat în grupul Sfinx, dar și la Roșu și Negru.

Nu în ultimul rând, actrița Mariana Buruiană a ales să renunțe la actorie și să slujească, chiar dacă indirect, biserica.